De vorba cu iarna

A venit si ultima fiica a anului,iarna.
Craiasa,imbracata intr-o rochie alba,tesuta cu ace de gheata si impodobita cu fulgi de nea,danseaza in cer,imprastiind roiuri de fluturi de cristal.
Lacul inghetar din sat,este invadat de copii,asemenea furnicutelor imbujorate si nerabdatoare.
Drumurile sunt invelite cu o patura pufoasa. Ninsoarea a pus caselor si copacilor caciuli de blana alba si manusi de puf.

Ma asez la geam si ma las purtata de frumusetea fulgilor reci dar atat de vii .

-Buna !

-Ma bucur sa te vad din nou pe meleagurile noastre ¡

 -Cum o mai duci !

-Nu prea bine ... mi-e teama ca fulgii mei o sa se topeasca prea repedr .

-Daca vrei o sa te duc in tara gheturilor acolo unde tie locul,dar mai stai...mai stai cu mine,iarna draga ! intr-un tarziu m-am ridicat,adormisem la geam pe lavita de odinioara in care stateam atunci cind bunica imi povestea basme nemuritoare despre iarnile de demult  J . Ma bucur ca nici pana acum , iarna nu ne-a parasit !!!

Toamna

Razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.
Frunze multicolore se leagana in vant ca niste barcute pe apa.Padurea pare poleita cu aur.Peste coroanele de flacari ale copacilor,pasarile calatoare plutesc spre apa albastra a cerului. In aer miresmele de toamna plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase.A cazut bruma !Iarba,crizantemele si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu. Dintr-o data cerul devine plumburiu !Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul. Ca intr-un vis,zana toamnei parca imi  apare  in fata.Coboara din caleasca ei de aur si vine spre mine.Intind mana spre ea ,  isi aduna aripile si zburam  impreuna printre frunzele ruginii.Vad copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbata. Pasii ei nu se aud ... decat la mine in sufet . Lumina de aur a toamnei atinge copacii si scutura frunzele care par adormite intr-un somn adanc . Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Copilaria

 Buna copii ... azi o sa va scriu o compunere cu tema " COPILARIA " ... sper sa va placa :x:x:x 

E facuta de mine :P

 :xCopilăria pe meleagurile natale :x

           Nicăieri în lume,  copilăria  nu-i mai frumoasă decât în satul bunicilor mei. Acolo , cerul parcă-i mai albastru şi oamenii mai primitori. 

  Copilăria a fost şi încă mai este una dintre cele mai preţuite comori pe care le am .  Copilăria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit în această viaţă.

  Mă gândesc cum să mi-o trăiesc din plin ,să o împart cu pritenii si cu toată natura care îmi poate oferi adevărate jocuri felurite. 

  Nu voi sta în fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce afara si voi descoperi minunile ce ma poarta spre lumea viselor reale.

 Aici pot redescoperi ce este copilaria fara sa magandesc la sfârşitul ei.

 În cele din urmă sfarşitul ei va veni:sufletul se va maturiza,zâmbetul de pe faţa noastră va pierii.

 Dar de ce să vorbesc de ce va fi ???Eu mă gândesc la prezent... la fericirea ce este in sufletul meu,la prietenii mei care mă aşteaptă afară să ne jucăm.

Aştept să vină dimineaţa să ies la joc.... să uit de şcoală ... de învăţat,de griji...de tot ce ne poartă cu gândul la lumea de mâine.

Clipa aceasta nu o voi mai întâlni niciodată în această viaţă,în altă zi.

Acum copiii <3 nu se mai bucură de copilărie.Locuiesc în oraşe aglomerate şi poluate.

Poate dacă se naşteau şi ei într-un sat cu flori şi parfumuri,copaci şi verdele nesfârşit,veselie şi gingăşie,şi-ar fi găsit şi ei fericirea sufletească.

Eu m-am născut într-un sat magic ..... iar în fiecare zi descopeream ceva nou.

Copilăria este cel mai frumos dar pe care l-aş fi putut primii vreodată!!!

Toamna

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Primavara

Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi.
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie.
La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată.
- Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar.
- Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara !
Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua  sfârşit.
Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarnă !
Bine ai venit, dulce primăvară !

Iarna...

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.
Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul trecut..
A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.
Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.

Acum nu numai ca avem un blog al grupului ci si o pagina pe facebook va rog din suflet sa dati like ... linkul paginii este la descrierea grupului